Arte intrepatrunzandu-se: poezie, muzica, aritectura, pictura, sculptura si dans

Mi-a făcut o deosebită plăcere să văd două lucrări de Jerry W. McDaniel, de alfel unul dintre invitații de onoare ai expoziției, cel de al doilea fiind dl Nicolae Aurel Alexi, cunoscut pictor și profesor la Academia de Arte bucureșteană. Au mai expus lucrari si alti maestrii consacrati printre care pictorii-arhitecti la baza,  Dan Bota si  Gheorghe Leahu. Ne-am concentrat mai intai atentia asupra lucrarilor lui Jerry, observand cat de diferite ca abordare sunt fata de cele ale artistilor din Romania, după cum și era de așteptat, fiind vorba despre artiști din puncte geoprafice diferite și aparținând unor orientări distincte, dacă nu pur și simplu unor generații succesive – căci este de menționat participarea la Salon a unui lot masiv de tineri pictori studenți sau care au părăsit de curând băncile școlii.

 

Detalii ale picturii "Dantelarii" de pictorul, profesor de arta, Nicolae Aurel Alexi la SalonARTIS 2010

 

Detalii din picturile nocturne "Turnul Eiffel Pretutindeni" si "Amsterdam la 4 Dimineata" de Jerry W. McDaniel la Salon ARTIS 2010

 

Nu am putut să nu mă întorc cu tot sufletul către cele două tablouri cu subiecte nocturne ale lui Jerry W. McDaniel, care atrag atenția printr-un stil pregnant, de neconfundat. Este de parcă într-un loc privilegiat culorile se adună laolaltă pentru a sărbători o stare de spirit elevată,  plină de forță și exuberanță. Pare o desprindere de obiectul propriu-zis al unei picturi, de ceea ce este imediat și conjunctural, spre a ni se vorbi despre lucrurile minunate ale existenței. 

Trebuie mentionat neaparat ca bronzurile dlui. Aurel Ierulescu, plasate pe axul salii de expozitie au adaugat o nota stralucitoare salonului, care cu siguranta i-ar fi amintit confratelui american de lucrarile lui Bracusi, mai ales ca silueta magica a Pasarii in spatiu am admirat-o impreuna, minute in sir, la Muzeul Norton Simon din Pasadena. 

Marina Nicolaev, organizatoarea Salonului ARTIS 2010 la vernisaj, 2 Octombrie 2010

Oricum, expoziția s-a dovedit încă de la vernisaj un eveniment important  în viața culturală a capitalei - și am putut citi chiar de a doua zi pe revista online Omnigraphies o amplă și nuanțată relatare a evenimentului care depășește mondenitatea agreabilă, pentru a se înscrie între momentele de referință ale mișcării plastice actuale. Ziarul Romania Libera a marcat evenimentul printr-un scurt articol anuntator. Din relatarea de pe Omnigraphies am înțeles că Jerry McDaniel, regretând că nu a putut participa la vernisajul acestei expoziții, promite să vină în vara viitoare cu o întreagă expoziție de pictură la Bucuresti. Nu se putea surpriză mai mare și promisiune mai tentantă, tocmai pentru ca nu  cu multa vreme în urmă am avut ocazia să-l vedem pe artist „la lucru” in California. 

Pictorul American Heterogen Jerry W. McDaniel pictand dupa poezii de Blaga in atelierul vieli din Encino-Los Angeles, Mai 2008, ascultand o statie de jazz clasic

Dar iată în ce chip minunat se leagă între ele lucrurile, când este ca viața să-ți ofere ceea ce nici în visările cele mai extravagante nu ți-ai închipuit. La unul dintre recitalurile Lidiei Lazu, susținut la Rotonda Muzeului Literaturii Române din București, s-a întâmplat să se afla printre spectatori dna Ileana Costea, prof. Univ. la Universitatea de Stat Nortridge, California (CSUN), revenită pe meleagurile natale, adusa la Rotonda de o prietenă care o însoțea în periplul său prin capitală. Nu are rost să stărui asupra caracterului insolit al recitalurilor Lidiei Lazu, care îmbină într-un mod nemaiîntâlnit altundeva poezia cu improvizațiile muzicale. In seara aceea fiind vorba depre poezia lui Lucian Blaga, în românește și în franceză, în traducerea excelentă a lui Jean Poncet. Trebuie să ne imaginăm impactul acestei prestații artistice cu totul ieșită din comun asupra unor spectatori dornici de artă autentică, netrucată, pornită din adâncul sufletului, dacă la sfârșitul recitalului dna. Ileana Costea s-a apropiat de Lidia Lazu și felicitând-o, i-a promis că o va invita pentru un turneu de recitaluri în California. Nici mai mult nici mai puțin. Ceea ce s-a și întâmplat, oricât ar părea de funambulesc, în luna mai 2008.  Invitația oficiala a fost facuta prin Asociația Viitorul Român Society (VRS) , a carei directoatre cu probleme culturale era Ileana Costea. 

Și au urmat recitaluri cu poezii de Blaga, de data aceasta în română și în engleză, pentru comunitățile de români din Hollywood, Newberry Park si Palm Springs, in California de Sud, si Hayward, la sud de San Francisco. Un recital care pentru această împrejurare a căpătat un conținut adecvat situației și s-a numit „Vreau să Jos/ I want to dance!”. Cu care ocazie artista, care este și o redutabilă poetesă și-a lansat ultima ei carte, de asemenea în ediție bilingvă: „Cuvântul care stă să mă nască / The word  poised to birth me”.  Iar subsemnatul s-a prezentat cu romanele Sălbaticul, Ruptura, Veneticii, dar și cu volumul de poezii Cartea lui Andrei.  Succes pe toată linia, într-o lume complet necunoscută nouă, pe cât de receptivă, amabilă și colocvială. Cu care am împărtășit emoții, impresii și am trăit momente de neuitat. Să menționez câteva nume? Familia preot Liviu si Titiana Popa din Palm Springs, sotii Oana si Dinu Leonte si preotul Gh. Naghi, din Hayward, si din Los Angeles: scriitoarea Petra Vlah, dna. Ionela Kloes (VRS) si dl. Cristian Călugărița, presedintele VRS, arhitectul Dino Tudor, si familiile Magiari si Ciobanu din San Diego si Palos Verdes.

Dar s-a întâmplat un lucru greu de estimat, pentru cineva din afară. Venind în întâmpinarea actriței care își remodelase recitalul, dna. Ileana Costea a avut ideea de a-i pune la îndemână pictorului Jerry W. McDaniel versiunea engleză a poeziilor ce urmau să fie recitate care inspirat de substanța acestor poeme telurice a realizat un număr de frumoase picturi, rezonând cu lirica marelui nostru poet Blaga; l-a contactat pe compozitorul de origine română Liviu Marinescu, profesor de muzica la CSUN, reputat muzician, participant la penultimul Festival Internațional Enescu, care având în față poemele lui Blaga și picturile realizate pe seama acestora, a compus o muzică menită să fie un comentariu sonor al celor două arte surori.  Acum spectacolul avea această nouă configurație: prezentarea poetului de catre dna. Ileana Costea, un intermezzo cu proiecția pe ecran a picturilor lui Jerry W. McDaniel, pe muzica lui Liviu Marinescu și în final recitalul propriu-zis, bilingv al Lidiei Lazu. Un recital cu adevărat inedit, de la un capăt la altul. Succes deplin. O buna pornire pentru numeroasele spectacole care i s-au propus in Romania, la intoarcere: la Sibiu, la Campina, la Ramnicul Valcea, Alexandria, Galati, Ramnicu Sarat, Brasov, Iasi, pe versuri de Eminescu, Iulia Hasdeu, Bacovia, si bine-inteles Blaga.

Artista-poeta Lidia Ladu recitand din Eminescu, Galati, 2010

In aceste trei săptămâni la Los Angeles am avut privilegiul să îl cunoaștem îndeaproape pe pictorul McDaniel. Printre altele, pot spune că l-am văzut la lucru, înconjurat de cartoanele, pensulele și culorile sale, pe terasa vilei din Encino, California, cu radioul fixat pe un post ce transmite la nesfârșit jazz. Cum l-am văzut și printre oameni, în societate, pe stradă, la tenis, printre arborii  Sequoia gigantea... Aici și oriunde el este fără îndoială și mereu: Artistul. O prestație neostentativă, care însă se impune, într-un mod imposibil de explicat. Nimic jucat, nimic acroșant sau șocant, dimpotrivă, fără ca omul să fie în ofensivă, el se impune prin ceva greu de definit dar totodată puternic, substanțial, fără echivoc. Iar despre artistul la lucru ce-ai putea să spui?  Ce-ar putea să spună despre poezie cineva care privește peste umărul celui care scrie?; despre melodia care se naște sub ochii săi, cel ce privește peste umăr la partitura care se umple de semne grafice? Tot așa și cu pictura. Vezi tot, în cea mai mare amănunțime -  și nu înțelegi nimic.  Trebuie distanțare. Și să vii: după un timp, din altă parte, în fața lucrului împlinit. După cum este nevoie de  răbdare și bună credință din partea celor doi: a artistului și a consumatorului de artă.

Acum, că am aflat despre venirea lui Jerry W. McDaniel în România cu o expoziție ma gandesc ca poate tema principală vor fii dansurile românești, ca o continuare a tablourilor cu acest subiect pentru spectacolele californiene ale Lidiei Lazu. Suntem în așteptarea plină de benefică tensiune a evenimentului. Ne gândim în ce măsură recitalul „Vreau să joc!/ I want to dance!”, atmosfera magică creată atunci, in cele patru specacole californiene, poemele lui Blaga și emotionantele improvizații muzicale ale Lidiei, insotite de mișcarea ei aeriană, de posturile luate în timpul recitalului, au fertilizat inspirația artistului, care desigur a pus pe pânză reprezentările sale induse de melosul românesc ancestral, de semnalizările telurice provenind din arealul carpato-dunărean. Mai fascinant decât anticul „cunoaște-te pe tine însuți” nu poate fi decât să te cunoști în oglinda pe care altcineva, venind de departe, ți-o așează în față.

                       Picturi inspirate de poezia lui Lucian Blaga © JWMc ’08