Ați aflat de Ștefania Magidson și Blue Heron Fondation? Puțini știu că, fiind de origine română, Ștefania Magidson a plecat din România în Statele Unite în anul 1983.

În 1990, a absolvit University of Utah obținând o diplomă de specializare în Sănătate Publică precum și o diplomă de master în Psihologie Aplicată la University of Santa Monica. Ea a continuat studiile în psihologie la facultatea California School of Professional Psychology, Los Angeles.

Ștefania Magidson a participat la conceperea și punerea în aplicare a programelor de sănătate cardiovasculară pentru statul Utah (Utah State Health Departament), Direcția de Sănătate de la Centrul pentru Controlul Bolilor Cardiovasculare.

Inspirată de Fundația EveryChild și impactul ei eficient în viața copiilor nevoiași din zona Los Angeles, Ștefania Magidson a înființat Fundația Blue Heron în 2002.

Fundația Blue Heron. este o organizație de caritate, care funcționează atât în SUA cit și în România. Misiunea fundației este de a îmbunătăți calitatea vieții copiilor abandonați din România și a le oferi un acces mai larg la oportunitățile vietii.

O susținătoare avidă a artelor precum și a cauzelor sociale, ea s-a implicat în conducerea mai multor organizații non-profit din Los Angeles.

În plus față de serviciul oferit comunității, Ștefania este pasionată de arte și de producțiile teatrale.

Alături de alți români din Los Angeles, Ștefania Magidson s-a implicat în Programul Comitetului român al Festivalului de Filme Sud-Est Europene (SEEFILM) alături de alți români din Los Angeles, organizație dedicată educării și sensibilizării oamenilor cu privire la Europa de Sud Est, arătând cele mai bune filme din această zonă, pe teme care transcend granițele etnice și rezonează cu publicul american.

În 2002, Ștefania Magidson a fost producătoarea piesei "Sex, droguri, Rock & Roll" de  Eric Bogosian pentru care actorul principal Florin Piersic Jr., a primit premiul UNITER pentru Cel mai bun actor al anului. (Premiul UNITER este echivalent cu România cu Premiile TONY din America).

În 2005, Ștefania Magidson semnează producerea spectacolului de la Los Angeles "Un ardelean în Silicon Valley" cu Silvian Cențiu in rolul principal.

În 2010 o regăsim în calitate de coproducătoare a filmului "Omega Rose", regizat de George Dorobanțu.

Ștefania Magidson a fost votată în top 20 al revistei Capital "Cele mai influente 100 femei din România" de 2005.

La ora actuală, Ștefania Magidson locuiește în Los Angeles împreună cu soțul ei, Mark Magidson (cunoscut producător de filme documentare, ca de exemplu «Baraka» și «Spre interior») și cei doi fii ai lor.

- Ștefania Magidson, sunteți recunoscută pentru activitățile umanitare în cadrul Blue Heron Foundation, pasiunea dumneavoastră pentru teatru și film și mai ales, dragostea  profundă pentru România. Cine este Ștefania Magidson? Ce puteți spune despre dumneavoastră înșivă ?

- M-am născut la Brașov în anul 1968 și am emigrat în  Utah, America în 1983. Pe lângă aclimatizarea într-o cultură nouă, care pentru mine a fost destul de anevoioasă, a trebuit de-asemenea să învăț mult și despre religia mormonă (sau “Later Day Saints” cum spun ei), a căror adepți formează peste jumătate din populația statului.

Acolo am studiat liceul și apoi Facultatea de Sănătate Publică la University of Utah , profesie pe care am practicat-o după terminarea facultății. La 23 de ani am hotărât să-mi continui studiile în alt stat și m-am mutat în California, Los Angeles. Mi-am dat seama din primul moment că sunt mult mai acceptată, că sunt în rezonanță mult mai profundă cu alte concepte, cu oamenii, clima, cu tot ceea ce reprezintă California și Los Angeles. Aici am continuat studiile și am obținut un masterat în Psihologie.

L-am cunoscut pe soțul meu când aveam 25 de ani și viața mea s-a schimbat foarte mult la acea vârstă, el fiind o persoană cu un statut social și financiarpe care singură probabil nu mi-aș fi putut-o dobândi, sau nu la așa o vârsta tânără. Ne-am căsătorit, iar apoi la 29 si respectiv 31 de ani i-am născut pe cei doi fii ai noștri.

În calitate de mamă și soție am devenit foarte conștientă că băieții mei aveau o viață foarte bună, foarte frumoasă și că nu le lipsea nimic. De-asemenea, am simțit că sunt într-o poziție foarte specială unde aș putea să ajut. Așa s-a întâmplat că în acea perioadă când am venit în țară pentru a vedea piesa “Sex, Drugs, Rock and Roll” [1] de Eric Bogosian - o piesă deosebită,  bine regizată [2]  și jucată -, de Florin Piersic Jr. (fiul lui Florin Piersic), m-am gândit să mă duc și la Brașov la niște orfelinate. Și cu toate că nu știam bine cum anume as putea să ajut, când am văzut atâția copii neajutorați care veneau și îmi spuneau “mama” mi-am dat seama că doresc să fac ceva pentru ei. Asta se întâmpla în primăvara lui 2002.

Imediat ce m-am întors în California, m-am întâlnit cu un avocat și am vrutm în câteva săptămâni, ce trebuie să fac și cum pentru a stabili o fundație, o organizație non-profit.

Deci totul a pornit de la o dorința, un vis, și încetul cu încetul, s-au aliniat stelele favorabil, pentru că, de-a lungul anilor, foarte multe lucruri minunate s-au petrecut în cadrul fundației Blue Heron.

- Și așa s-a născut Fundația Blue Heron.

- La început am ajutat cu proiecte desfășurate în orfelinate pentru copii mici, cu vârste sub 3 ani. Am angajat referenți educaționali să se ocupe de ei, să-i țină în brațe, să le arate afecțiune, să-i învețe să vorbească. Asta pentru că, la acea vreme, la Brașov erau prea puțini asistenți, în jur de 10-12 pentru peste 200 de copii. Refenților angajați le era practic imposibil să interacționeze cu copiii atât cât și-ar fi dorit. Acesta a fost primul program al Fundației Blue Heron.

După aceea am construit un teren de joacă și de sport la Rupea.

Am avut și un program pentru copiii care au suferit de SIDA și de boli terminale, program care s-a derulat  tot la Brașov, in colaborare cu Hospice Casa Speranței.

-De pe site-ul fundației am aflat că pânăîn prezent s-au strâns peste 650.000 $ în SUA și România pentru fundație, în decurs de 8 ani. Cum ați continuat?

- În 2005 am început programul de burse universitare Blue Heron. Acordăm burse tinerilor care provin din sistemul de protecție a copiilor - tineri abandonați sau orfani inteligenți și ambițioși, care devin studenți la diferite universități din țară. Este un program unic în România si de curând ni s-a propus să fie folosit ca model și în alte țări, cum ar Bosnia.

Până în prezent am lucrat cu studenți din județele Suceava, Iași, Brașov, Sibiu, Cluj, Prahova, Constanța și București, și intenționăm să continuam să ne extindem. În ce constă bursa? În primul rând, studenților admiși pe locurile cu plată le achităm taxele de studiu, aproximativ 600-700 $ anual. Toți beneficiarii primesc o sumă de 60$ lunar, pentru cheltuieli curente (bani de buzunar, cărți). Finanțăm și cursuri extra-curiculare, de dezvoltare profesională (cursuri de operare a computerului, de limba engleză, obținerea permisului de conducere). În plus, fiecărui student îi desemnăm un mentor. Mentorii sunt, în majoritate, cetățeni americani de origine română, dar există și mentori care trăiesc in România. Sunt specialiști în același domeniu de activitate cu tânărul pe care îl îndrumă și îi susțin. Bursierii Blue Heron ne trimit nouă și mentorilor rapoarte lunare cu întrebări specifice astfel încât noi să înțelegem ce se întâmplă în viața lor, ce succese sau ce probleme au. Mentorii au rolul de a-i asculta, de a-i încuraja. Avem și mentori care s-au implicat mult mai mult decât le cerem noi, care i-au ajutat să obțină și un loc de muncă. Avem o poveste frumoasă cu un student la medicină în anul I care este sprijinit de o doctoriță de aici. Ea și-a implicat și prietenii, i-au trimis manuale necesare, îl încurajează și îl ajută să își organizeze timpul. Astfel, acest student căruia la început îi era teamă că nu-și va trece examenele, a ajuns acum un student bun, de nota 8 și 9.

Rezultatele noastre se văd clar mai ales acum când, după cinci ani de la derularea acestui program, unii bursieri au absolvit deja cu succes facultatea, si-au gasit locuri de muncă bune și au rămas implicați în acest program - continuă să sprijine noii bursieri, devenind un model pentru ei.

-      Ștefania Magidson sunteți o persoană publică, activă pe plan mondial, cunoscută în Statele Unite, România  și nu numai, care dorește o anumită schimbare în mentalitatea semenilor ei. În ce constă aceasta?

-       Când m-am căsătorit, m-am alăturat unei familii a căror eforturi filantropice s-au desfășurat de-a lungul a mai multor decade, și am conștientizat importanța de a împărți o parte din resursele noastre și cu cei care au mult mai puțin sau care sunt victimele nevinovate ale societății. Nu este vorba doar de bani în sine, dar în general, de resursele pe care le avem și pe care le împărțim cu alții, prin acțiunile noastre altruiste. Acum sunt total încredințată că dacă întindem o mână, acest gest poate schimba un destin. De exemplu, mentorilor din programul nostru de burse pentru copiii abandonați din România li se cere doar o oră din timpul lor pe lună, o oră în care să citească un raport și să răspundă cu sfaturi, încurajări, poate cu un telefon (sau conversatie pe Skype). Cu o oră pe lună timp de 5 ani poți schimba un destin, poți schimba concepțiile unui tânăr despre el însuși, capacitatea lui de a funcționa în viața de toate zilele. Ideea este sa fim pozitivi, optimiști si generoși pentru că tot ce oferim este spre binele nostru comun.

- Ce părere aveți despre rolul femeii în societatea contemporană?

-  Vreau să-ți mărturisesc că de câte ori dau interviu in România mi se pun niște întrebări ce îmi oferă un prilej nou de meditație și necesită răspunsuri complexe.  La fel și cu această întrebare. Pot să împărtășesc doar ceea ce eu am încercat să realizez, ca femeie. Câteodată simt că poate ar fi trebuit să mă fi născut în secolul trecut sau chiar mai înainte, pentru că întotdeauna m-am simțit extrem de feminină și oarecum incapabilă să întruchipez ce se cere atât de mult în ziua de astăzi, în special în State: arhetipul femeii cu sabia în mână care înfruntă lumea, se ia la întrecere cu bărbații și își clădește o carieră de invidiat, în același timp arătând și perfect fizic, fiind soție și mama ideală. Cred totuși că este important sa devii o femeie puternică, fara sa te pierzi în clișee, ci urmându-ți acea voce interioară care știe încotro să te conducă.

Mi-am dorit foarte mult ca atunci când voi fi mamă să petrec alături de copiii mei cat mai mult timp, sa le acord toata atenția mea, sa me dedic educației lor. A fost foarte important, atunci când am avut copiii, să stau acasă, cu toate că aveam resursele necesare să aleg, dar am vrut să fiu eu cea care este lângă ei zi de zi. Bineînțeles că eu am putut să aleg, dar nu toate femeile au posibilitatea sau luxul(!) acestei opțiuni. Victoria mea a fost să mă înțeleg pe mine însămi și să mă ridic la propriile mele așteptări, dar nu aș putea spune, la modul general, care ar trebui să fie rolul femeii. Este diferit și unic pentru fiecare din noi, și trebuie să înțelegem și sa onorăm acest lucru. Eu am respect pentru deciziile tuturor femeilor moderne, legat de rolul pe care și l-au ales în societate. Sunt decizii complexe și personale.

- Mulți români din afara țării sunt implicați în construirea unei imagini pozitive a românilor de pretutindeni. Românii pentru România iată un program, un deziderat de excepție pe care îl susțineți cu loialitate și credință. Ce părere au acești străini cu care colaborați despre România și români?

-  Majoritatea au cunoștinte destul de superficiale despre România, pentru ei imaginea României se conturează pe anumite simboluri: Transilvania, Nadia Comăneci, Ceaușescu. Un alt cerc îl reprezintă cei care știu ceva mai mult și sunt familiarizați și cu alte valori, ca Brâncuși, Eugen Ionescu sau Eliade. Am întâlnit însă și străini bine informați despre actualitatea politică și socială, care au călătorit în România și au o percepție complexă și destul de realistă. În general eu port cu mine o impresie optimistă despre România, chiar naiv-pozitivă. Am păstrat în suflet acele lucruri care m-au influențat pozitiv.

-  A construi o nouă atitudine față de copiii noștri iată o misiune extraordinară. Ce sfaturi puteți sugera în această direcție ?

- Vă referiți la copiii mei, copiii pe care îi ajutăm în România sau generația tânără în mare?

- Copiii generației de azi.

- Îi sfătuiesc să muncească, să fie onești cu ei înșiși, realiști și să aibă curajul să transmită acest mesaj în lume, prin opiniile pe care le exprimă sau cariera pe care și-o aleg. Copiilor mei le doresc să fie cu picioarele pe pământ, să fie conștienți că trebuie să își creeze propriul viitor, să își manifesteze potentialul și să își câștige existența în mod independent. Legat de studenții pe care ii ajutăm în programele Blue Heron, câteodată mi-e puțin teamă, pentru că noi le insuflăm anumite valori, care funcționează și sunt apreciate în Statele Unite, dar pe care multe aspecte ale vieții si societății din România le contrazic. Noi îi învățăm să fie organizați, integri, corecți, insă, din păcate, în România există încă multă corupție, nepotism, o cultură a compromisului etc. Mă afectează și mă întristează aceste defecte, care trebuie rezolvate la un nivel mult mai profund.

- Pasiunea dumneavoastră pentru film și teatru s-a concretizat prin producerea unor spectacole și filme (aici amintim spectacolele "Sex, Drugs, Rock & Roll." din 2002 cu Florin Piersic jr., “A Transylvanian in Silicon Valley” one man show al lui Silvian Cențiu 2005 precum și filmul «Omega Rose» (2010) al lui George Dorobanțu “Wonderland: Meet The Dance”, New York 2010 (commissioning partener). Ce planuri v-ați propus în acest domeniu pe viitor?

- Pasiunea mea pentru teatru, film și dans corespunde laturii mele creative (am studiat balet la Casa de cultură Friedrich Schiller în București și arte la Școala Populară de Artă din Brașov timp de 3 ani). Este o activitate care mă atrage și voi continua să o cultiv cum pot mai bine. Cred în rolul deosebit al artei care poate transforma si inspira societatea, si care, as zice, ne conecteaza mai puternic cu divinitatea.


- Și nu în ultimul rând, cum reușiți să armonizați aceste activități publice reușite cu viața de familie ? Ce părere are soțul dv. despre pasiunile materializate astfel?

- Soțul meu își desfășoară activitatea profesionala la un nivel foarte înalt. Am învățat multe de la el și este un model pentru mine, cu toate că avem stiluri foarte diferite de a lucra. Când l-am întâlnit eu era deja un producator de film consacrat si detinea o companie internațională de succes. Acestea fiind spuse, cred că e mândru de felul în care m-am format lângă el în ultimii cinsprezece ani de când suntem căsătoriți. De exemplu, el a călătorit cu o echipă de filmare în jurul lumii, pentru cel mai recent film al sau, «Samsara», dar a știut să își echilibreze programul în așa fel încât să îmi dea posibilitatea să îmi continui munca pentru Blue Heron și să călătoresc în România pentru fundație când a fost nevoie. Cred că este important să ne respectăm, să ne susținem și să ne organizăm programul și energia (unul cu celalalt și, de asemenea, cu copii) pentru a ne asigura echilibrul, și mai mult, acel “ceva” inefabil care continuă să ne inspire, să ne atragă, sa consolideze relația dintre noi. Cred ca este esențial.


-  Ștefania Magidson, în numele acestor copii minunați din România și al meu personal, vă mulțumesc.

- 

Pentru a oferi șanse copiiilor din România puteți scrie pe internet pe adresa fundatiei www.blueheronfoundation.org sau prin poștă:  269 S. Beverly Drive
Suite 435 Beverly Hills, CA 90212.

 [1]  Pentru piesa “Sex, Drugs, Rock and Roll” Florin Piersic Jr.  a obținut în  2003 – Marele premiu la One-man show Festival, Chișinău; 2003 – Cel mai bun spectacol la Festivalul Capul de regizor, Buzău; 2003 – Cel mai bun actor al anului  2002 - Gala UNITER.

[2] Piesa a fost regizată de Florin Piersic Jr.

© Interviu realizat de Marina Nicolaev, 2010.