Recent, am avut ocazia sa citesc un volum de proza, un meta-roman de tip "1001 de nopti", semnat Lucian Merișca. Mã refer la cartea acestuia, Vincent & Karlenstein. Moarte bunã, copii!, apãrutã la Editura Bastion. Umor, horror și SF, iatã o mixturã greu de gãsit dar și la fel de greu digerat. Totul dupa o reteta post-postmoderna neomologata. Desigur cã nu orice cititor neavertizat poate îngurgita, sã mi se ierte limbajul digestiv, un asemenea amestec literar. Totuși, Lucian Merișca a reușit sã obținã un compus excelent. Un fel de ghimbir literar, piperat, iute si dulce in acelasi timp. În ceea ce mã privește, voi încerca mai departe sã discut un pic nu atât produsul în sine, rezultat al rețetei scriitorului, cât sã ghicesc mai degrabã care au fost unele din intențiile acestuia. Disimulate în text, dar și mai mult aiurea, în afara acestuia, printre randuri sau chiar in spatele lor. Oricum, nici o discuție în preajma unui text nu se poate substitui lecturii acestuia. Iar textele lui Lucian Merișca din acest volum nu sunt deloc lipsite de cele mai tari condimente și mirodenii ale literaturii recente.
