Am toate motivele să-ți răspund
pentru că momentul prezent este așa cum este
întotdeauna același,
precaritatea destinului, la unii
vine tocmai din conflictul cu nevăzutul
în locul în care îngerul devine înger
și cosmosul, om,
în rest tot ce urmează sînt detalii, dezvoltări
cazuri și cuvintele celor care au trăit cu mintea sortită recunostinței,
altfel îmi spun că norocul are forma minții
și cel mai bine vezi cu ochii altuia
cum se-ntoarce gîndul meu spre tine,
de data asta chiar port podoabe și mirodenii
întocmai ca un personaj din Kobo Abe
o porțiune de palmă, de încheietură,
un nor subțire peste fața lunii
la ceasul cînd se crapă de ziuă
aș putea oare să nu mă simt fermecată?
un suspin, ai zis, nu eram sigură...
precum tînguirea muezinului
în dimineți care ard cu atîta sfială
încheietura de taină a gîndurilor

dezleg ierburi si desi pare neverosimil
le redau foșnetul tău...