pietrele umbrei
Venetia, San Marco, Eu

citeam Cartea dintr-un singur solstițiu
livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate
privind reîntoarcerea marilor naufragiați

partea de umbră din noi se primenea
prin grădini de migdali interzise
lasă cămașa de înger la talpa casei
să se ridice nevolniciei mînăstire

auzeam molima celor uitați sub lespedea apelor
cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului
să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă

va începe desprinderea de lucrurile
cusute dincolo sub retină spuneai
de vuietul amar al deșertului
celui îngropat vremelnic prin tine
și te credeam

azi
de pietrele umbrei
din care lumina respir
mă dezic

(Venetia, MN 2006)