Un articol mai puțin interesant, trebuie să recunosc – avertizându-vă, totodată. Nu pentru că mi-am pierdut harul, atâta cât mi s-a dat, ci pentru că așa a fost scrisă Torah. Urmează pagini după pagini de date și nume pe care, îndeobște, le uităm imediat după ce le-am citit. Pentru bibliști ele au o însemnătate simbolică – și cum să nu aibă, când se vorbește despre rădăcinile lui Israel și Iisus? Pentru istorici și antropologi au deasemenea, pentru că ne vorbește despre „neamuri” – populații cu mai multă sau mai puțină însemnătate în lunga istorie a Orientului Apropiat. Dar pentru noi? Eu am păstrat scrierea acestui fragment atât din dorința de a face o treabă temeinică, nelâsând nimic pe dinafară, cât și pentru a astâmpăra setea de cunoaștere a celor curioși. În fond, mai ales ei sunt cei ce citesc această serie de articole. Așadar:
