Stau sub poza ta ca sub o salcie
atingând  pamântul
ce mângăiere crudă
să bată vântul a zile fără cer
nu mi-ai vorbit..
erai toată sepia la lumina unei eclipse
învelită într-o pânză de samarkand
se auzeau doar picăturile ploii pe emulsie
se ștergeau amintirile de pe fața mea fără grai
nici nu știu de ce te ascunzi
ce corăbii au sufletul tău captiv
unde să bat? nu e nici o poartă în jur
doar umbra unei iubiri fugare
lăsată să treacă prin ochiul camerei
în alt ochi
aproape închis...